Zilele trecute, tocmai cand ma gandeam oare cum s-or descurca parintii nostri cu veniturile destul de mici pe care le au din pensii (cel putin asa credeam… J) am primit un telefon care m-a bulversat complet. Ei bine, buna mea soacra – o femeie altfel foarte cocheta si ingrijita care nu petrece prea mult timp “la matura” sau “la cratita” a sunat sa ne intrebe daca nu mergem pe la ei la pranz duminica, si, daca tot venim, sa luam si un aspirator pe care si l-a cumparat si nu prea il foloseste si deh, poate ne foloseste noua.
Sincer vorbind, un aspirator in plus ne-ar fi prisosit si, pe de alta parte, nici nu prea intelegeam de ce ar vrea sa il dea daca tot si l-a cumparat. Adica am presupus ca din ce moment ce si l-a luat, i-a trebuit, nu? “Nu il vrem, multumim, avem unul foarte bun”. Si acum bomba. “Nu, nu, nu, stai asa draguto, ca n-aveti voi de-asta. Asta e nou, e din strainatate” si inchei citatul spunand ca pentru soacra-mea treaba cu “strainatatea” a ramas sfanta chiar daca implinim curand 24 de ani de la deschiderea portilor catre Occident…Si nu, intr-adevar nu aveam aspirator din acela, pentru ca nu as fi dat nici in ruptul capului 34 de milioane de lei vechi (3400 RON) pe un aspirator! Si mai ales unul pe care sa il folosesc pentru fix aceleasi lucruri pentru care il foloseam si pe cel vechi. Pentru ca sa nu va imaginati ca soacra-mea se apuca sa faca vreun fel de curatenie profesionala prin vreo 10 camere, sa aspire saltele, sa curate pereti, sau macar sa calce cu aburi, ca sa se poata bucura de functiile aparatului minune.
Si nu o sa inteleg nici in ruptul capului de ce a trebuit sa il cumpere. Decat daca l-a cumparat – si sper sa nu fie asa - de la vanzatorii door to door, sub veun fel de amenintare. Ca atunci as intelege-o!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu