București. Piața Matache

Până în vara anului 2008, pe când economia duduia și băncile aruncau cu banii după tine, iar noi ne credeam tigrii Europei și a șaptea putere economică a Uniunii Europene, un drum cu mașina prin București echivala unei călătorii într-un infern din tablă, gaze de eșapament, claxoane, înjurături și multă, multă răbdare. Chiar resemnare.

Acum e criză. Iar circulația prin Capitală a devenit o plăcere. Inclusiv vineri seara. Așa zice lumea. Așa se spune la televizor. Dar așa este și în realitate. Se circulă nițel mai bine. Un strop. Suficient cât să răsuflu ușurat, atunci când trebuie să ajung din Băneasa în Militari sau din Pajura pe Batiștei.

Înarmat cu acest argument, furnizat de nenorocita de criză, mi-am propus să merg acum în locurile pe care în aproape 2 ani nu le-am văzut. Sau, cel puțin, le-am văzut doar din mașină. Uite, de exemplu zona foarte bucureșteană, foarte murdară și sordidă, a Pieții Matache. Str. Berzei colț cu Popa Tatu. Calea Griviței, intersecția cu Frații Buzești.

Am trecut de nenumărate ori cu mașina pe acolo, am așteptat minute în șir la semafoarele de acolo, studiind din mașină fațadele uitate de timp, curțile pline de gunoaie și de figuri înnegrite, care jucau vara table în fața unor magazine cu reclame din anii 50. Tăbăcărie, ceasornicărie, măcelărie. Vinărie, brutărie, marochinărie. Clubul pensionarilor din sectorul 1 și baia publică Grivița. Casele vechi, cu etaj și fațade eclectice, aduc a mică burghezie și mici comercianți. Evrei, armeni, români. Dar multe dintre ele stau să cadă, poartă urmele cutremurului din 1977 și rănile de nevindecat ale nepăsării oamenilor. Sunt cufundate în tristețea unei învălmășeli fără rost, a unui du-te-vino fără sens și scop, a cozilor la pâine și a mirosului infect de pește mucegăit și carne stricată…

Țigănci cu fuste lungi, colorate, te îmbie enervant la urzici. Un ghiolban ras în cap și cu ceafa lată îi zice amicului: “Ia uite, frate, au apărut urzicile, fir-ar al dracului de țigănci”, iar un individ îmbrăcat în cioban sibian cu căciula mică și înaltă de Mărginime aproape că mă obligă să gust din telemeaua scumpă, sărată și plină de zer. Are accent de bucureștean. Pensionarii cu căciulile negre de astrahan și sacoșele comuniste se așează disciplinat la coadă. Lângă așa-zisul cioban cu brânza lui, pe care o cumpăr totuși, doarme o pisică.

Un soare cu dinți face ziua frumoasă, dar rece. În fața statuii lui George Duca, ridicată lui la anul 1904 de către Personalul Căilor Ferate Române, țigăncile florărese mă agasează. Buchete multe, trandafiri mari și roși. Albi nu prea sunt…

Old Mario vs New Mario

Este parerea mea personala, si recunosc ca sunt poate prea sentimentala , dar daca ar fi sa aleg vreodata intre jocurile vechi si versiunile de jocuri noi bazate pe aceeasi poveste, in mod clar le-as alege pe cele vechi. Nu ca aceste jocuri noi nu au farmecul lor, si chiar trebuie sa recunosc ca sunt mult mai frumoase din puct de vedere grafic, iar cateodata povestile sunt mai complicate si mai antrenante, dar jucand  varianta initiala imi aduc mereu aminte de acele sentimente si trairi pe care le-am avut atunci cand am jucat acel joc pentru prima oara si l-am terminat.
Unul dintre jocurile mele preferate este Mario, si sunt sigura ca mai sunt si alti fani infocati ai acestui instalator cu sapca rosie printre cei care citesc aceste randuri.Ideea este ca nici pana in ziua de azi nu am renuntat la acele jocuri Mario originale in favoarea celor noi , adaptate pentru PC sau console. Trebuie sa va spun ca am incercat din toate. Dat fiind ca sunt un fan al jocurilor Mario originale, mi-am pus mai de multe ori intrebarea daca nu as putea sa imi largesc orizontul si sa mai adaug si alte jocuri noi cu acest personaj pasiunii mele. Am incercat jocuri online, jocuri cu Mario la kart, jocuri de tip board – game si chiar si varinate mai noi ale jocului facute pentru console cu motion sensor, dar pana acum nimic nu a reusit sa detroneze jocul in care Mario trebuie sa sara prin Regatul Ciuperca, luptandu-se cu toate obstacolele care ii apar in cale si biruidu-le pentru ca trebuie sa ajunga sa o salvele pe printesa Piersica. Citind aceste randuri imi dau seama ca sunt chiar foarte sentimentala , dar va spun sincer ca sper din tot sufletul ca la un momentdat cineva sa reusesca sa il reinveteze pe Mario la nivelul pe care il merita.
Care sunt jocuri cu Mario sunt preferatele voastre?

Un gind frumos

Catre toti cei cu ginduri frumoase.
Ungind frumos catre toti cei plini de omenie.
Un gind frumos fauritorilor de pace,pentru ca niciodata sa nu existe moarte la comanda.
Un gind frumos catre cei care sint departe de noi si le ducem dorul.
Un gind frumos pentru copiii care au uitat de parinti,dar care parinti spera ca odata si odata isi vor aminti de ei.
Un gind frumos pentru mamele desconsiderate de copiii lor si care spera in ,,reabilitare”.
Un gind frumos pentru copiii care injura in prezenta mamelor fara nici o jena,facindu-le sa se simta ca ultimele fiinte de pe pamint.
Un gind frumos pentru sotii care sint departe unii de altii in aceasta noapte magica.cind ne permitem sa visam,macar atit,ca sintem fericiti.
Un gind frumos pentru cei care nu mai sint printre noi si care ne vegheaza mereu
Un gind frumos,plin de respect si admiratie pentru voi,toti cei care imi scrieti si reusiti sa ma intelegeti
ca mama,ca om si umil ,,scriitor”al gindurilor mele.
As vrea ca bratele mele sa va cuprinda pe toti,sa va string la piept si voi sa simtiti asta si asa nici eu nu m-as mai simti singura.
Dar nu pot decit sa inconjor pamintul cu gindurile mele si sa ma rog pentru toti ca miine sa fim mai fericiti ca azi.
Credeti ca e posibil?
toti cei care imi scrieti si reusiti sa ma intelegeti
ca mama,om si umil ,,comunicator”cu tineretea