După revoluţia de la ’89, România a devenit destul de nesigură asupra direcţiei în care tebuia să se îndrepte. Un lucru era clar însă, voia un regim democratic, în care să poate fi liberă şi să se exprime. Însă fiind la început de drum, era naivă şi influenţabilă. Astfel, americanii, au avut cale liberă când au propus contractul de liber schimb. Acesta presupunea ca noi să luăm absolut ce ne doream din cultura americană şi reciproca. Datorită acestui acord de liber schimb, după mai bine de 20 de ani, noi suntem sub influenţa filmelor adolescentine, în care majoreta e fata cea mai populară, iar căpitanul de fotbal, este prietenul ei. Tot din cauza asta am preluat sărbători precum Valentine’s day, Halloween , iar personajele din filmele horror ni le-am atribuit mai mult decât pe ale noastre, cu o istorie mai veche (strigoi, iele, etc).
Şi pentru că am început să preluăm cam orice, în prezent suntem tot nişte imitatori, cu foarte puţine lucruri autentice cu care să ne mândrim. În materie de televiziune am preluat formate deja consacrate, de succes pe care le-am adaptat la ţara noastră (românii au talent, vocea României, X-factor, etc). Am făcut asta, pentru că e mai simplu decât să inventăm noi aşa numitul Produs 0.
Astfel, această globalizare a produselor, a dus mai degrabă la o uniformitate şi o plafonare, decât la diversitate. Împrumutând conceptul de lohn cultural propus de lect. dr. Raluca Petre, consider că societatea noastră se bazează tot mai mult pe acest aspect, decât pe popularizarea imaginaţiei. Prin conceptul de lohn cultural, la care se referă Raluca Petre, este înţeleasă modalitatea de copiere a şablonului unui bun cultural, acel prim produs (produsul 0).
Motivul pentru care se merge pe această imitaţie, este legat de bani. Se evită iniţiarea pe piaţă a unui concept, idee inovatoare, deoarece este o mare frică de o investiţie proastă, care presupne risc şi pierdere de capital material. Prin urmare, copierea şabloanelor de succes se dezvoltă în continuare, iar produselele naţionale devin tot mai puţine şi işi pierd identitatea, datorită slabei promovări şi a costurilor de producţie mai mari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu