Probabil că sufletul este atotştiutor, poate că are înţelepciunea
absolută, poate că este geneza… dar un lucru nu îl poate şti…. nu ştie
cum e viaţa trupească dacă nu o încearcă… Cum sufletele în astral sunt
pereche.. sunt prea mari pentru a se putea îngloba într-un singur corp
pământean… aşa că trebuie să se despartă, pentru a se reîntregi pe
pământ.. .zis şi făcut, frumoasă aventură a cunoaşterii începe….
Dar nu se pleacă, în mod dezorganizat, fiecare jumătate de suflet
aşteaptă la graniţa dintre astral şi teluric să facă pasul spre clipă….
Şi aşa trec…grupuri, grupuri, grupuri…..singuri, singuri, singuri….
Se spune că dragostea e oarbă, “că nu contează cum îi spune dragostei
tale”, că nu contează cum îţi arată jumătatea(pentru tine e tot
frumoasă)… Că dragostea e atât de ciudată şi de diversificată…. e simplă
explicaţia…..
Unele jumătăţi de suflete se îmbată de fericirea pe care o ştiu, până
în cea mai adâncă simţire… şi nu aud când sunt chemate să treacă
graniţa….. astfel pierd rândul…. şi aşteaptă şi aşteaptă, în speranţa că
cineva îşi va face milă de biata jumătate şi o va lăsa să treacă…. dar
asta poate dura ani şi ani… şi de asta uneori(în cazurile adevărate)
poate fi dragoste chiar dacă partenerii au vârste diferite(unul mai
tânăr şi ambii la fel de tineri spiritual). Unele jumătăţi de suflet
sunt prea rebele, şi prin forţe mistice(nu ştiu să vă spun care) reuşesc
să treacă în faţă… dar în graba lor de a coborâ pe pământ aleg un trup
greşit…. şi vai ce tragedie se iscă când încearcă să se unească
jumătăţile spirituale(pentru că în trup, puterea jumătăţilor spirituale
este luată de raţiune, doar în uniunea spiritului omul începe să fie
astral şi să înţeleagă).
Poate vă întrebaţi de ce până să găsiţi adevărata jumătate aveţi
parte de câteva(mai multe, mai puţine) “eşecuri”…. răspunsul e foarte
simplu …. jumătatea de spirit care a venit pe urmă.. a fost mai
pretenţioasă la alegerea trupului…. a atins mai multe… şi-a lăsat o mică
parte din vibraţia ei într-un alt trup… pe care tu l-ai întâlnit mai
devreme:)
Şi dacă te înşeală…. nu sunteţi jumătăţi…. sau sunteţi:) (viaţa telurică e foarte complicată)
Dar ce îmi place mie mult, este credinţa celtică cum că spiritul unei
persoane dragi pe care am pierdut-o îşi găseşte sălaş într-o mică
vietate, un arbore, o floare… iar când contactul dintre om şi mica
vietate va fi făcut, va începe ceva atât de greu de înţeles, dar atât de
uşor de explicat….. Poate că spiritele pleacă întrunite înapoi în
astral… aşa că se aşteaptă unul pe altul, până se reunesc:)
Şi am uitat să-i menţionez pe “nefericiţi” aceştia sunt jumătăţi de
suflet care nu se pot împlini în plan terestru… pentru că unul va veni
când celălalt se va stinge… aşa că în toată aşteptarea… ajută la
întâlnirea jumătăţilor. recompensă a tristeţii lor profunde, Misticul,
le-a oferit o viziune despre viaţă şi înţelegere nemăsurată.
Dragostea nu se poate înţelege pe deplin, pentru că sunt numai două jumătăţi ce trebuie unite, nu o lume de jumătaţi….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu