Obtinerea permisului auto nu este o joaca de copii

Nu multi sunt cei care, din dorinta de a obtine permisul auto, rafoiesc repede o carte si fac o serie de teste, iar la final se vaita ca nu au reusit. Sustinerea examenului auto nu este intocmai cel mai usor lucru, mai ales cand vine vorba de partea teoretica. Avand in vedere ca trebuie sa obtii un punctaj de minim 22 de puncte din 26, devine destul de greu sa raspunzi unor intrebari, in aparenta banale. Multi se bazeaza  pe lejeritatea cu care prietenii au reusit sa obtina permisul auto sau chiar pe testele de tip grila, care par usoare, dar nu sunt. Si-atunci, este destul de comun sa vezi la iesirea din sala de examen, multe fete triste sau chiar plansete.

Ceea ce multa lume nu constientizeaza inca, este faptul ca obtinerea permisului auto nu este chiar cea mai usoara treaba din lume. Ca orice alt examen pe care il sustii, trebuie sa te pregatesti ca atare si sa-l il tratezi cu maxima seriozitate. Trebuie sa cunosti toate semnele si regulile de circulatie, pentru a evita eventuale accidente si pierderi de vieti omenesti. Soferia nu este o joaca iar tu, ca viitor sofer, trebuie neaparat sa fii responsabil, atat pentru tine, cat si pentru pasagerii din masina ta, dar si pentru restul oamenilor de pe strada, fie ei pietoni sau spectatori. 

Asadar, pentru a deveni un bun sofer ai nevoie de o pregatire buna si cunostinte vaste pentru a reusi. Si cum poti face asta mai bine, decat invatand si exersand. De fapt, astea sunt cuvintele care te vor urmari toata viata din momentul in care ai dobandit permisul de conducere auto, pentru ca legislatia se modifica constant iar greselile altora devin lectii de viata pentru tine.

Insa, pana acolo, ai nevoie sa parcurgi scoala auto ca sa pui la punct bazele legislatiei in traficul rutier, conducerea autoturismului, comportamentul si siguranta in trafic. Citeste de mai multe ori, daca este cazul, cartile de legislatie rutiera care ti-au fost recomandate, prezinta-te la orele de legislatie rutiera de la scoala de soferi la care te-ai inscris si nu ignora cursurile practice (orele de condus facute cu instructorul tau auto). Iar daca asta nu te ajuta suficient, apeleaza si la mediul online si completeaza cat mai multe chestionare. Drpciv iti pune la dispozitie intrebari identice sau asemanatoare cu cele pe care le vei avea atunci cand vei sustine proba teoretica pentru obtinerea permisului auto. Dupa toate acestea, nu ramane decat sa sustii proba practica (traseul), iar daca totul a decurs bine, esti fericitul posesor al unui permis auto.

Nu uita, insa, ca soferia nu este pentru oricine, iar daca tu nu te simti capabil sa conduci un autoturism, nu te forta sa faci scoala doar pentru ca te indeamna un parinte sau un prieten. Tu, trebuie sa detii controlul absolut asupra deciziilor tale.

Mancarea tip fast food

Cred ca toata lumea, a incercat cel putin o data, o astfel de mancare. Si ce gust bun are. Pacat insa ca e plina de grasimi si e total nesanatoasa. Dar pana la urma cui ii pasa?  Eu una, as manca shaorma toata ziua. Am noroc si ca nu ma ingras. Cred ca daca as avea un metabolism diferit m-as ingrasa la greu de la mancarea fast food.

 Mie imi place sa manac in special shaorma cu de toate. De obicei nici pe aia nu o pot manca toata. Dar gustul e al naibii de bun. Si cu o cola rece langa, e excelenta. Nu sunt o ahtiata dupa astfel de mancaruri. Mai infulec asa ceva, cand trec prin centru, fiindca la noi in cartier nu este. Si atunci cand o fac o savurez. Doar ca de cele mai multe ori, ma uit cu tristete la copiii de scoala, si vad ca numai porcarii din astea baga in ei. Si e trist, fiindca vor ajunge in adolescenta niste grasi, si niste frunstrati. Nu stiu a mea copila, daca va manca asa ceva. Nu voi avea cum sa o controlez. Nu i-as interzice total, departe de mine gandul asta. Adica eu sa mananc si ea sa se uite la mine? Dar i-as da asa cu moderatie. O data la cateva luni.Oricum vad ca McDonalds-ul e vesnic plin de copii mici, cu parintii lor la un mic Happy Meal. Stie toata lumea ca deja ce e prea mult strica.

Studiu: Femeile din Romania se declara fericite

Mai mult de jumatate dintre femeile din Romania spun ca sunt fericite cu viata lor, conform unui studiu realizat de Discovery Networks, care a analizat principalele surse de fericire pentru femei. Studiul a aratat ca 55% dintre femeile din Romania care au fost intervievate pentru acest studiu, sunt fericite cu vietile pe care le au. Fericirea lor provine din atitudinea lor fata de viata, relatia cu partenerul si statutul lor social.

O atitudine pozitiva asupra vietii genereaza noi oportunitati, care aduc fericire si protejeaza femeile de la potentiale greutati in viata, in timp ce familia, relatiile de cuplu si munca contribuie foarte mult la fericirea lor.

De asemenea, studiul a demonstrat ca 65% dintre femeile fericite din Romania sunt increzatoare si simt ca detin controlul total asupra vietii lor. Cu toate acestea, femeile mai tinere, cu varste cuprinse intre 20 si 29 de ani, simt o presiunea puternica pentru ca trebuie sa ia cele mai bune alegeri pentru a fi fericite, si nu au gasit inca un echilibru intre munca, relatii si bani. Astfel, jumatate dintre femeile din Romania spun ca nu au reusit sa atinga obiectivele pe care si le-au propus, specifice varstei lor.

Pe frontul relatiei, femeile casatorite sunt mai fericite - 46% - decat cele care sunt intr-o relatie si locuiesc impreuna cu partenerii lor - 40%, in timp ce doar 32% dintre cele care se afla intr-o relatie, dar care nu locuiesc impreuna cu partenerii lor au confirmat ca sunt fericite. Femeile care sunt casatorite de mai mult de zece ani, sunt la fel de fericite ca si cele recent casatorite, inregistrand un raport de 45/45%.

Cand vine vorba de partenerul ideal, conform unor stiri Romania, femeile cauta onestitate, intelegere si loialitate, si au tendinta de a pune pret pe suportul emotional si personalitatea partenerului, mai degraba, decat pe avere si aspectul lor fizic. De fapt, banii si aspectul fizic nu sunt chiar printre primele zece caracteristici cautate de femei la un barbat. Majoritatea femeilor din Romania doresc un barbat loial, care le intelege - 89%, un partener onest - 78%, si un barbat cu simtul umorului - 54%.

Fericirea romancelor vine, de asemenea, de la echilibrul dintre frumusetea lor interioara si aspectul fizic. Femeile care au o imagine pozitiva de sine sunt mult mai fericite - 98% din Romania -decat cele care au o parere negativa despre aspectul lor fizic.

Haideti sa fim mai buni

Nu pot sa nu observ ca lumea in care traim a devenit tot mai rea. Cu siguranta fiindca toti suntem ingrijorati de propria persoana, nu ne pasa de cel de langa noi. Daca te uiti la oamenii de pe strada, cred ca poti sa numeri pe degete cate persoane zambesc, asa pur si simplu. Mie o singura data mi s-a intamplat sa trec pe langa o tanara care canta, si mi s-a parut ciudat. Azi nimeni nu mai are putere sa se gandeasca si la aproapele sau.

Nu ma refer neaparat la a da ceva, ci pur si simplu la  a ajuta un om care a cazut pe strada. Sa ajuti un om caruia i s-a facut rau si sa mergi sa-i intinzi o mana de ajutor. Dar, pesemne ca majoritatea se gandesc ca e doar un truc pentru ca mai apoi sa fii talharit. Nu imi place sa gandesc asa. Poate respectiva persoana chiar a patit ceva si depinde de mine sa-l salvez. Stiu ca la un moment dat aratase la televizor cum a lesinat un om pe strada si timp de 15 minute nimeni nu l-a bagat in seama. Trist. Omul putea sa moara si nimeni nu a vrut sa faca nimic pentru a-i intinde o mana de ajutor.

Eu nu am avut ocazia sa ajut pe nimeni. O singura data, i-am dat unei fetite 2 lei fiindca isi dorea tare mult sa mearga la teatru si nu aveau parintii ei bani. Am avut asa un sentiment de fericire, cand am vazut cat de tare s-a bucurat. Copila aia nu isi dorea decat sa mearga la teatru. Atat. Si nu avea cum. Poate daca nu s-ar mai difuza la televizor atatea crime, jafuri si lucuri urate, lumea ar incepe sa gandeasca pozitiv.

Nu stiu daca a-ti observat dar de cele mai multe ori predomina stirile negative, in detrimentul celor pozitive. Trist. Imi vine greu sa cred ca nu poti gasi niste stiri pozitive, cu care sa mai bucuri oamenii. Cred ca cu totii ne-am saturat sa vedem cum fura tiganii sau cum s-au omorat doi vecini intre ei din cauza alcoolului.

Cum evolueaza sarcina

Evolutia sarcinii pe parcursul primului trimestru

Primul trmiestru al sarcinii are loc inca de la conceptia fatului si dureaza pana la sapatamna a 12 a, iar in aceasta perioada corpul va suferii anumite transformari, astfel se pot observa diverse schimbari ale glandelor mamare, iar pentru eliminarea disconfortului este indicat ca femeile sa poarte un sutien special. Evolutia sarcinii din primul trimestru se face destul de rapid, astfel pe langa marirea saniilor intervine si binecunoscuta stare de oboseala. De asemenea, schimbarile destul de dese ale dispozitiei feminine, reprezinta un alt criteriu al evolutiei rapide a sarcinii in perioada primului trimestru. Cu totii stiim ca greturile si voma reprezinta una dintre principalele simptome ale femeilor insarcinate, acestea apar in prima perioada a sarcinii si sunt prezente la majoritatea femeilor gravide. Ametelile si stariie de lesin par a fi destul de frecventa in aceasta perioada a sarcinii, de aceea este indicat sa nu va lasati jumatatea sa mearga singura la cumparaturi sau oriunde altundeva unde exista riscul ca ea sa se accidenteze din cauza acestor simptome. Pe langa aceste simptome destul de prezente, isi fac aparitia si nedoritele varice care apar datorita greutatii mari ce apasa pe picioare. De altfel, asupra unor femei pot sa apara celebrele pofte, sau cresterea apetitului de mancare, toate acestea caracterizand intr-un fel primul trimestu de sarcina.

Evolutia sarcinii pe parcursul trimestrului 2

Cel de-al 2 lea trimestru al sarcinii incepe cu sapatamna a 13 a si se termina odata cu saptamana cu numarul 28, iar in aceasta perioada nu apar schimbari semnificative in ceea ce priveste starea de spirit si corpul feminin. Aceasta perioada este considerata ca fiind cea mai usoara perioada pe toata evolutia celor 42 saptamani de sarcina. Schimbarile ce pot sa apara pe parcursul acestei perioade sunt: schimbari la nivelul pielii, vergeturile si cresterea burticii, durerile abdominale si durerile de spate, sangerari nazale si gingivale, sangerari vaginale, sau problemele cu somnul, insa acestea nu sunt de natura sa puna in pericol viitoarea mamica sau fatul.

Evolutia sarcinii pe parcursul trimestrului 3

Aceasta perioada incepe odata cu saptamana cu numarul 28 si se finalizeaza odata cu nasterea bebelusului. Este bine de stiut ca in aceasta perioada fatul format in burtica nu mai este dependent in totalitate de mama. In timpul trimestrului cu numarul 3 mamica poate sa ia in greutate aproximativ 4 kilograme, astfel pe toata perioada sarcinii, ea urmand sa acumuleze un plus de aproximativ 12 kilograme, insa asta nu este o regula stricta. Pe intreg parcursul acestei perioade parul femeii va creste intr-un ritm mult mai accelerat pe tot corpul, insa nu trebuie sa va impacientati deoarece acest simptom va fi doar pentru aceea perioada si nu va va pune in pericol frumusetea. Odata cu evolutia sarcinii creste si temperatura corpului, astfel femeile vor simtii mai multa caldura si automat vor transpirat mai mult. De indata ce micutul se dezvolta , greutatea acestuia apasa pe vezica urinara si astfel gravidele vor fi nevoie sa urineze din ce in ce mai des. Pe masura ce sarcina avanseaza mai pot aparea simptome precum: umflaturile, sensibilitatea sanilor, oboseala, sau apetitul sexual in scadere.

Mersul in parc

Mamele ca mine isi vor da seama despre ce vorbesc. Eu cand merg in parc cu mandra mea, nu ma agit prea tare. Adica nu ii duc haine de schimb, nu o imbrac sofisticat. Incerc doar sa fiu cu ochii in patru sa nu cumva sa o tranteasca vreun copil mai  mare pe jos.
 

Nu am sa uit, insa cum acum ceva vreme, dupa ce am iesit de la cresa, m-am oprit cu copila in parc. Si vine o mama din asta trendy-flendy, cu costum elegant, freza proaspat facuta, unghii false si alte alea. Avea o fetita nu mai mare decat era a mea atunci. Si evident nici hainele copilei nu erau mai prejos. Avea ceva camasuta cu dantele din bumbac, o fustita stil gogosar, margelute, tot felul de brizbrizuri. Si vad cum mama asta, scoate din poseta, niste servetele umede, si se apuca si sterge hinta.Dup-aia de parca nu era de ajuns, o mai da si cu solutie antibacteriana.
 

Serios? Ma gandeam. Femeia aia chiar era pe bune? Ma intreb daca nu cumva si-a crescut copilul intr-un glob de cristal.S i dup-aia se mira de ce o sa i se imbolnaveasca dupa ce intra copila aia in contact cu primul fir de praf.
 

Mai sunt si mamele alea care mereu urla: Denisa, nu umbla acolo? Maria nu te urca pe acolo? Pai si de ce mama saraciei ai venit cu copii in parc? Sa te enervezi pe el? Lasa-l domnule sa se bucure de joaca lui. Sa-i cada bine. Poate daca as fi si eu mai sarita de pe fix, le-as zice vreo doua. Dar prefer sa nu ma bag. Eu o las pe a mea sa se manifeste exact asa cum ii place. Poate la inceput o apostrofam si eu pentru orice tampenie, dar acuma mi-am dat seama ca nu are rost. Singura isi da seama ce nu e bine sa faca.

Cum alegem mobila pentru copii?

Atunci cand aflam ca un bebelus este pe drum, incepem sa ne interesam despre mobila pentru copii pe care o va folosi. Asadar, aflam, pe masura ce cautam mai mult, ca ne trebuie pat, masa de schimbat si dulap. Daca dorim sa ii decoram camera mai mult, atunci putem sa ne orientam si spre cufere pentru jucarii, paturi transformabile etc.. Important este sa cumparam ceva de calitate, pentru copii, care va rezista.

Dimensiunile mobilierului sunt foarte importante pentru copil, deoarece mobila pentru copii nu trebuie sa fie masiva. Atunci cand este modulara, avem mai multa libertate de organizare, fiind mai utila, mai comoda si mai eficienta. Daca aceasta camera pentru copii este mica, putem opta pentru paturi si scaune pliante (daca micutul are peste 10 ani), pentru a putea avea mai mult loc de joaca.

In timp, unele piese de mobilier devin inutile, cum ar fi patul de bebelus. Astfel, puteti sa optati pentru un pat transformabil, care cuprinde pat de bebelus, masa de schimbat – dulapior si pat de adolescent. Folosind un astfel de set, asigurati si leganatul copilului in timpul somnului, dar si utilitatea, mai ales ca patul de bebelus se poate transforma in masa. Mergand pe aceeasi idee, evitati bibliotecile mari in camerele copiilor. Cea mai buna varianta sunt cateva rafturi suspendate, care vor servi drept loc de depozitare a jucariilor, ulterior acestea fiind inlocuite de carti.

In functie de varsta, camera pentru copii va avea anumite tipicuri. Asadar, pentru varste mici, important este ca mobila sa nu aiba colturi, iar camera sa fie cat mai colorata si mai atragatoare. Pe masura ce activitatile scolare isi fac loc in agenda copilului, biroul devine un obiect de mobilier care nu trebuie sa lipseasca.

Prietenii copilului vor veni in vizita destul de des, acesta fiind motivul pentru care mobila trebuie sa te invite sa o folosesti, cum ar fi fotoliile, scaunele, canapelele. Pe langa asta, va fi nevoie sa colindati multe magazine pana sa gasiti materialul care sa fie cel mai potrivit si modelul care sa descrie cel mai bine personalitatea copilului dumneavoastra.

Alegeti mobilierul in functie si de celelalte obiecte din camera, pentru a realiza un spatiu frumos si armonizat. Incercati sa asortati culori, modele, atat la mobila, cat si la covoare, la perdele si la restul accesoriilor pentru copii.

Camera care contine doar obiectele de baza nu va emana caldura sufleteasca. Inviorati camera cu o veioza, cu aplicatii de perete sau cu perne decorative atragatoare. Toate aceste obiecte trebuie sa aiba si un rol functional pentru copil, nu doar estetic.

Retineti faptul ca un copil trebuie sa creasca intr-un spatiu plin de lumina, de culoare si de veselie, pentru a putea sa se dezvolte intr-un mod armonios. Mobila va spune, fara sa ne dam seama, si cat de iubit si de apreciat este copilul si, in functie de modul in care va alege, pe masura ce creste, sa o decoreze, vom putea sa determinam si abilitatile si pasiunile sale.

Puteti folosi pentru amenajarea camerei copilului tehnica Feng Shui, care lasa "energia sa curga" si poate facilita procesul de invatare.

Asadar, mobila pentru copii se alege, in mare parte, cu sufletul, dar si gandindu-ne la utilitatea sa.

Cat rezista barbatii la shopping?

Cred ca toate femeile au in sange mania cumparaturilor. Daca acestea au in portofel 500 ron nu se opresc pana nu si-au cheltuit pana la ultimul leut. De obicei acestea nu merg singure. Intotdeauna e nevoie de o parere ca sa poate fi sigure ca ce cumpara e si frumos, si sta bine pe ea. Evident ca e foarte frumos sa mergi insotita de o prietena, de sora ta, sau de ce nu, de iubit sau sot:). Doar ca sotul, nu prea rezista la 5 ore de shopping. Poate la inceput, cand vrea sa-si impresioneze consoarta, sta si mai mult, insa odata relatia stabilita, la revedere ore multe la cumparaturi cu el. Al meu, recunosc a stat 7 ore cu mine la cumparaturi. Insa era abia la inceputul relatiei. Acum cand ma vede ca intru in magazin prefera sa stea cu mandra noastra la o prajitura sau pur si simplu ma asteapta afara. Oricum eu, probabil sunt exceptia de la regula, nu imi place sa cheltuiesc multi bani pe haine si nici nu imi place sa stau mult la cumparaturi. Poate si fiindca nu am rabdare sa stau si sa ma uit la fiecare cusatura, la fiecare tiv, la tesatura.daca imi place o iau, daca nu, merg mai departe. Insa, de exemplu daca vad acelasi produs in 2 magazine diferite, evident ca am sa cumpar produsul mai ieftin. Chiar daca asta inseamna sa merg in celalalt capat al orasului.
 

Cred insa ca majoritatea fetelor, sunt mult mai fericite daca merg la cumparaturi cu sotul. Din pacate insa acestia nu rezista foarte mult. Cu siguranta prefera sa faca orice altceva decat sa o insoteasca pe ea la cumparaturi. Pentru ei e foarte simplu cand merg la shopping. Au vazut, au probat, le-a placut, au platit si au aplecat. Nu stau sa caute un alt model mai fin, mai comod, sau mai stiu eu cum. In primul magazin in care a intrat, de acolo si-a cumparat si produsul dorit.
 

Asa ca, dragi femei, de acum inainte cand vreti sa va luati iubitul cu voi la cumparaturi, sa va pregatiti pentru o sesiune cat mai scurta de shopping, daca nu vreti ca acesta sa fie super bosumflat.

The Notebook- filmul care m-a marcat

Fiecare dintre noi, avem un film preferat. Un film pe care sa il savuram in liniste, si pe care sa il revedem cu placere de 10 ori, sa stim replicile pe de rost.Un astfel de film este pentru mine The Notebook.Filmul acesta m-a marcat profund, m-a facut sa vad altfel lucrurile , viata in sine o privesc cu alti ochi. Cred ca a fost singurul film la care chiar am plans pe bune. Recunosc ca nu eram curioasa sa vad filmul, fiindca am vazut reclama la televizor si mi s-a parut foarte romantic.Mai mult decat atat eram impreuna cu iubitul meu, si mi s-a parut excelent sa il vizionam impreuna. Prin urmare, ne-am asezat comozi in pat si am dat play.:) Eram absorbita de-a dreptul, de replici, de felul in care jucau actorii si de mesajul transmis. Probabil ca actorii au fost selectati dupa anumite criterii. De fapt mai mult ca sigur. Insa scena in care  cei doi se reintalnesc dupa atatia ani, mi s-a parut remarcabila. Filmul acesta m-a facut sa realizez ca intr-adevar mai exista dragoste adevarata, desi nu se vede acest lucru. La inceput nu prea ne-am prins noi care e de fapt firul epic, insa tocmai asta mi s-a parut interesant. Abia pe la mijlocul filmului iti dai seama ca de fapt cei doi batrani sunt ei doi. Frumos, romatic, si real. Nu mi s-a parut o poveste imposibila, ci mai degraba un mesaj catre acele persoane care tin cont mai mult de puterea financiara si de puterea parintilor decat de dragostea adevarata. Stateam in pat si ne uitam la film si eram de-a dreptul fascinati de ceea ce se intampla intre cei doi. Mi s-a parut foarte interesant faptul ca  , el a tinut minte fiecare detaliu din casa care urma sa fiecandva a lor. Nici o clipa nu m-as fi gandit ca vor ramne impreuna. Dar in nici intr-un caz, nu as fi crezut ca filmul va avea un astfel de final. Parca mi-as fi dorit sa fie altfel. Dar oricum a fost, este si va fi cel mai romantic film pe care l-am vazut vreodata.

Criza sta in hoteluri de lux in Bucuresti

Dupa ultimele cifre, se pare ca recesiunii ii place sa stea in hoteluri de lux in Bucuresti; acestea au avut de suferit din cauza faptului ca firmele au renuntat la training-uri, reuniuni de business sau alte tipuri de evenimente. Din cauza crizei economice, companiile recurg la solutii mai ieftine, cum sunt webinariile, iar daca totusi oamenii de afaceri trebuie sa mearga in deplasari, acestea se fac pe durate mai scurte. Criza in piata hoteliera s-a resimtit inca de la sfarsitului lui 2008, de cand aceasta a declansat in SUA, si apoi in intreaga lume, un adevarat tsunami economic. Incet, incet, criza a ajuns si in cateva hoteluri Bucuresti, mai ales cele de lux,urmand apoi sa afecteze intreaga piata. Specialistii din aceasta piata spun ca cei mai grei ani au fost 2009 si 2010 si ca, desi inca se mai resimt efectele crizei in acest sector, 2011 si 2012 au avut o tendinta pozitiva, iar pentru acest an, semnalele se arata de asemenea pozitive, fara sa insemne insa ca pericolul a trecut. Spre exemplu, gradul de ocupare in hotelurile din Bucuresti a scazut anual cu peste 14 procente, ajungand la putin peste 60%. Cu aceste cifre, Bucurestiul se situeaza pe locul doi in topul oraselor care au inregistrat scaderi ale gradului de ocupare in hoteluri. Cel mai mare declin l-a inregistrat capitala din Islanda, care a inregistrat un minus de aproximativ 25%. Aceste scaderi demonstreaza, daca mai era cazul, ca Bucurestiul este o destinatie de business, iar efectul de domino pe care il creeaza o criza economica a fost resimtit si aici. In conditiile in care companiile fac taieri de costuri, care includ si costurile cu calatoriile, este clar ca aceasta tendinta afecteaza gradul de ocupare al hotelurilor. Specialistii spun ca aceste efecte negative ale crizei economice ar putea fi diminuate daca Bucurestiul va deveni o destinatie culturala si de divertisment, atractiva atat pentru turistii romani, cat si pentru cei straini.

Cum am început să ne pierdem unicitatea

După revoluţia de la ’89, România a devenit destul de nesigură asupra direcţiei în care tebuia să se îndrepte. Un lucru era clar însă, voia un regim democratic, în care să poate fi liberă şi să se exprime. Însă fiind la început de drum, era naivă şi influenţabilă. Astfel, americanii, au avut cale liberă când au propus contractul de liber schimb. Acesta presupunea ca noi să luăm absolut ce ne doream din cultura americană şi reciproca. Datorită acestui acord de liber schimb, după mai bine de 20 de ani, noi suntem sub influenţa filmelor adolescentine, în care majoreta e fata cea mai populară, iar căpitanul de fotbal, este prietenul ei. Tot din cauza asta am preluat sărbători precum Valentine’s day, Halloween , iar personajele din filmele horror ni le-am atribuit mai mult decât pe ale noastre, cu o istorie mai veche (strigoi, iele, etc).

Şi pentru că am început să preluăm cam orice, în prezent suntem tot nişte imitatori, cu foarte puţine lucruri autentice cu care să ne mândrim. În materie de televiziune am preluat formate deja consacrate, de succes pe care le-am adaptat la ţara noastră (românii au talent, vocea României, X-factor, etc). Am făcut asta, pentru că e mai simplu decât să inventăm noi aşa numitul Produs 0.

Astfel, această globalizare a produselor, a dus mai degrabă la o uniformitate şi o plafonare, decât la diversitate. Împrumutând conceptul de lohn cultural propus de lect. dr. Raluca Petre, consider că societatea noastră se bazează tot mai mult pe acest aspect, decât pe popularizarea imaginaţiei. Prin conceptul de lohn cultural, la care se referă Raluca Petre, este înţeleasă modalitatea de copiere a şablonului unui bun cultural, acel prim produs (produsul 0).

Motivul pentru care se merge pe această imitaţie, este legat de bani. Se evită iniţiarea pe piaţă a unui concept, idee inovatoare, deoarece este o mare frică de o investiţie proastă, care presupne risc şi pierdere de capital material. Prin urmare, copierea şabloanelor de succes se dezvoltă în continuare, iar produselele naţionale devin tot mai puţine şi işi pierd identitatea, datorită slabei promovări şi a costurilor de producţie mai mari.

Totul începe de la ce ochiul nu poate vedea…

Probabil că sufletul este atotştiutor, poate că are înţelepciunea absolută, poate că este geneza… dar un lucru nu îl poate şti…. nu ştie cum e viaţa trupească dacă nu o încearcă… Cum sufletele în astral sunt pereche.. sunt prea mari pentru a se putea  îngloba într-un singur corp pământean… aşa că trebuie să se despartă, pentru a se reîntregi pe pământ.. .zis şi făcut, frumoasă aventură a cunoaşterii începe….

Dar nu se pleacă, în mod dezorganizat, fiecare jumătate de suflet aşteaptă la graniţa dintre astral şi teluric să facă pasul spre clipă…. Şi aşa trec…grupuri, grupuri, grupuri…..singuri, singuri, singuri….

Se spune că dragostea e oarbă, “că nu contează cum îi spune dragostei tale”, că nu contează cum îţi arată jumătatea(pentru tine e tot frumoasă)… Că dragostea e atât de ciudată şi de diversificată…. e simplă explicaţia…..

Unele jumătăţi de suflete se îmbată de fericirea pe care o ştiu, până în cea  mai adâncă simţire… şi nu aud când sunt chemate să treacă graniţa….. astfel pierd rândul…. şi aşteaptă şi aşteaptă, în speranţa că cineva îşi va face milă de biata jumătate şi o va lăsa să treacă…. dar asta poate dura ani şi ani… şi de asta uneori(în cazurile adevărate) poate fi dragoste chiar dacă partenerii au vârste diferite(unul mai tânăr şi ambii la fel de tineri spiritual).  Unele jumătăţi de suflet sunt prea rebele, şi prin forţe mistice(nu ştiu să vă spun care) reuşesc să treacă în faţă… dar în graba lor de a coborâ pe pământ aleg un trup greşit…. şi vai ce tragedie se iscă când încearcă să se unească jumătăţile spirituale(pentru că în trup, puterea jumătăţilor spirituale este luată de raţiune, doar în uniunea spiritului omul începe să fie astral şi să înţeleagă).

Poate vă întrebaţi de ce până să găsiţi adevărata jumătate aveţi parte de câteva(mai multe, mai puţine) “eşecuri”…. răspunsul e foarte simplu …. jumătatea de spirit care a venit pe urmă.. a fost mai pretenţioasă la alegerea trupului…. a atins mai multe… şi-a lăsat o mică parte din vibraţia ei într-un alt trup… pe care tu l-ai întâlnit mai devreme:)

Şi dacă te înşeală…. nu sunteţi jumătăţi…. sau sunteţi:) (viaţa telurică e foarte complicată)

Dar ce îmi place mie mult, este credinţa celtică cum că spiritul unei persoane dragi pe care am pierdut-o îşi găseşte sălaş într-o mică vietate, un arbore, o floare… iar când contactul dintre om şi mica vietate va fi făcut, va începe ceva atât de greu de înţeles, dar atât de uşor de explicat….. Poate că spiritele pleacă întrunite înapoi în astral… aşa că se aşteaptă unul pe altul, până se reunesc:)

Şi am uitat să-i menţionez pe “nefericiţi” aceştia sunt jumătăţi de suflet care nu se pot împlini în plan terestru… pentru că unul va veni  când celălalt se va stinge… aşa că în toată aşteptarea… ajută la întâlnirea jumătăţilor. recompensă a tristeţii lor profunde, Misticul, le-a oferit o viziune despre viaţă  şi înţelegere nemăsurată.

Dragostea nu se poate înţelege pe deplin, pentru că sunt numai două jumătăţi ce trebuie unite, nu o lume de jumătaţi….

Despre directoare si Bogging

Ca blogul este un lucru foarte la moda in ziua de azi nu mai este de mult o noutate. Desi pare o activitate pentru unui destul de neinteresanta, din punctul meu de vedere aparitia a din ce in ce mai multe blog-uri pe diverse nise imi usureaza mult cautarile si viata.
Printre tipurile de bloguri de succes axate pe nise se numara in mod clar si cele de pe zona de  IT. Cum IT-ul este o limba straina pentru multi, ma bucur din tot sufletul ca exista si persoane, cu talent la scris si cunostinte in domeniu, care vor sa impartaseasca din experientele lor si cu altii. Aceste blog-uri m-au ajutat sa rezolv multe situatii chiar foarte simple, dar care la o prima vedere pareau complicate, fara a face risipa de bani. Vestea buna este ca, daca ai rabdare , poti gasi pasionati de blogging care scriu despre orice subiect. Un asftfel de blog de nisa, m-a ajutat enorm in promovarea site-ului pe care abia il creeasem.
Cu ajutorul obtinut de pe acest blog de directoare, am reusit in primul rand sa inteleg ce presupune aceasta munca de SEO si in termeni simpli sa aflu care sunt pasii pe care trebuie sa ii urmez pentru a reusi sa imi inscriu site-ul pe directoare atat straine si romanesti. Lucrul cu adevarat uimitor este ca, pe langa aceste informatii practice care erau explicate pe intelesul tuturor, am putut afla nenunmarate alte ponturi care m-au ajutat  si inca ma mai ajuta sa imbunatatesc promovarea lui. Desi blogurile pe acest subiect sunt destul de putine in Romania, la fel ca si in alte domenii, ne putem extine cautarile si inafara granitelor. Informatiile se gasesc, trebuie doar sa le cauti.
Pentru cei care inca nu au incredere in ei, ii asigur ca pot invata sa faca orice isi propun!

Părerea ta despre religie.

Părerea mea despre religie este împărțită între ateism și “tre‘să fie pe undeva ceva/ cineva care dirijează mersul lumii“. În nici un caz vre-unul dintre DumneZeul bisericilor. Cred că orice faci se întoarce cumva la tine ( Karma I guess ). Cred că fiecare are dreptul să aibă o părere, atăta timp cât o poate justifica. Cred că nici o religie sau cult nu e mai prejos decât celălalt. Nu suntem mai înțelepți sau mai păcătoși, doar diferiți.

Acum nu știu prea multe despre alte religii, dar la creștinism sunt multe goluri. De ce este interzisă căsătoria între gay? Nu se bazează tot pe iubire? De ce este interzis avortul? Ei chiar cred că e mai bine să fie o lume plină de orfani? De ce Iisus a fost alb? Cine a spus că nu poate fi chinez, sau poate indian? De ce reprezentantele bisericii rămân însărcinate sub jurământul de castitate? Sunt multe întrebări, și puține șanse să obțin vre-un răspuns.

Dependent de internet?

Incercam mai devreme sa calculez de cate ori mi-am verificat eu mailul pe ziua de azi fara motiv, tinand cont ca as primi notificare daca ar fi ceva. Cred ca de minim 20 de ori, din reflex. Asa ca mi-am amintit de un articol pe care l-am citit acum ceva timp despre dependenta de internet pe psychologies.ro.  Pe langa asta am cautat si alte articole si am gasit o mica lista cu “simptomele” dependentului de net (neoficiala).

Sa vedem asadar…

• Esti dependent de internet daca primul lucru care il intrebi la hotel este daca au conexiune   — Cam da
• Esti dependent de internet daca nu concepi statul la PC fara internet — DA!
• Esti dependent de internet daca iti incepi dimineata cu mailuri si termini cu ym’uri — Vinovata..
• Esti dependent de internet daca zona de Bookmarks are peste 50 de siteuri — Aproape
• Esti dependent de internet daca iti iesi din minti cand pica — Aoleuu da da da
• Esti dependent de internet daca ai doua sau mai multe conexiuni active in casa — Ei nici chiar asa
• Esti dependent de internet daca doar el te poate linisti si inveseli cand esti trist — Cam.. da
• Esti dependent de internet daca mergi doar in parcuri si pub-uri ce ofera wireless — asta nu
• Esti dependent de internet daca nu tii minte cand ai stat fara el mai mult de 48 de ore —- hmm
• Esti dependent de internet daca iti inveti parintii sa foloseasca ym/irc pentru a nu fi nevoit sa ii suni — mda si asta
• Esti dependent de internet daca il folosesti pentru a afla programul de la farmacie — poate nu chiar pentru farmacie
• Esti dependent de internet wikipedia a inlocuit cartea — am alte site-uri
• Esti dependent de internet daca si la ora aceasta esti online …. —- ca sa vezi.

Abu Dhabi flavour

Inca 3 saptamani si ma intorc acasa. Abia astept. M-am saturat de arabi, de caldura, de munca. de italieni si filipinezi. Am nevoie de o vacanta. Vreau sa ma relaxez ..sa ma plimb.. sa imi vad parintii, tot neamu daca e posibil si sa …leneveesc. Vreau sa mananc ciorba de vacuta, sarmale si shaorma.. vreau vreau..

Acum sunt inAbu Dhabi, un oras mult mai frumoas decat Dubaiul dupa parerea mea. Mai multa placere imi face sa vin aici decat sa petrec 3 zile pe saptamana in Dubai.

Cat am sa stau acasa am sa va povestesc cat mai mult din aceste 6 luni petrecute departe. Can’t wait.

Salutari si numai bine!

Busteni - destinatie de vacanta recomandata

Daca la inceput era un mic, simplu si cochet orasel de munce, de-a lungul anilor Busteni a cunoscut o crestere spectaculoasa atat din punct de vedere economic cat si din punct de vedere turistic. in ziua de astazi, orasul Busteni este una dintre cele mai cautate statiuni de pe Valea Prahovei, dupa Poiana Brasov, Predeal sau Sinaia. Orasul se intinde chiar la poalele muntilor Bucegi, munti ce ating altitudinea maxima in vf. Omu (2.505 m).

Spre deosebire de celelalte statiuni, pentru Busteni nu exista nici un document care sa ateste cu siguranta aparitia localitatii. In anul 1790 totusi, terenul pe care astazi salajuieste orasul devenea cunoscut sub numele de “La Busteni”, in timp ce, in anul 1793 se construiesc primele case. Ulterior, in anul 1887 casa regala a construit in sat atat o cladire pentru scoala care functiona inca din anul 1864 cat si o biserica! Viitoarea statiune prezenta interes pentru turisti inca de atunci, in anul 1889 existand deja cateva hoteluri si o serie de vile de inchiriat.

Faima statiunii a fost sporita de un fenomen aparut in aceeasi perioada: schiul! Datorita acestuia s-au ridicat o serie de constructii care mai de care mai frumoase, mai elegante si mai cochete, unele dintre ele existand chiar si in ziua de astazi.

In ceea ce priveste obiectivele turistice, statiunea Busteni se bucura de numeroase monumente naturale precum Cascada Urlatoarea, Babele, Sfinxul, sau chiar Grupul Batranilor. In aceeasi zona se regasesc si rezervatiile naturale Parcul Natural Bucegi sau Poiana Crucii. De mentionat este faptul ca acestea au acces direct prin intermediul telecabinei ce circula pe traseul Busteni-Babele.

Aflata in apropiera imediata a orasului Busteni, la o altitudine de nu mai putin de 1.100 m, Cascada Urlatoarea este o cascada formata de catre paraul Urlatoarea. Privelistea este absolut deosebita datorita faptului ca, pe langa caderea “principala” de apa (15 m), exista si caderi secundare, mai mici, transformand astfel Cascada Urlatoarea intr-una dintre cele mai spectaculoase cascade in intreaga tara.

Despre Babe putem spune ca sunt formatiuni stancoase amplasate in apropierea varfului numit Baba Mare (2.292 m) situat in Grupa Bucegi a Carpatilor Meridionali. Atat Babele cat si Sfinxul (care se numeste asa datorita asemanarii sale cu chipul uman) sunt “produse” ale reliefului eolian, relief realizat prin erodare. Aceste forme de relief sunt extrem de spectaculoase si reprezinta unicat!

Pe scurt, Parcul Natural Bucegi a fost realizat cu scopul de a proteja natura, si de a preveni exploatarea irationala sau distrugerea diversitatii biologice. Cu o suprafata totala de aproximativ 33.000 de hectare, Parcul Natural contine o mare diversitate geologica, geomorfica, sau chiar biologica. Printre rezervatiile incluse in acest parc se numara si Abruptul Bucsoiu, Locul Fosilifer Vama Strunga, Pestera – Cocora, sau Muntii Coltii lui Babes.

Un sejur in aceasta statiune montana nu este absolut deloc dificil de planificat. Numeroasele hoteluri, pensiuni sau chiar vile dispun de suficiente locuri de cazare Busteni, care mai de care mai frumoase si mai elegante. Serviciile din aceasta zona sunt absolut ireprosabile, in timp ce localnicii sunt mai mult decat primitori. Cu toate acestea, de mentionat ar mai fi si faptul ca in anumite perioade (vara si iarna) statiunea se umple atat de turisti romani cat si de turisti din toate colurile lumii. Pentru a obtine locul de cazare dorit, recomandam sa va planuiti sejurul si sa va faceti rezervarile cat mai din timp cu putiinta. De mentionat ar mai fi si faptul ca procedand astfel veti avea ocazia sa beneficiati de o serie de reduceri ce vor reduce substantial costul intregului sejur.

Pentru peisajele sale, pentru calmul si linistea zonei, pentru amabilitatea localnicilor, statiunea Busteni merita vizitata atat de cei mici cat si de cei tineri sau de adulti. Un sejur in aceasta regiune cu greu va putea fi uitat!

Schimbare de planuri

Scriam in mailul precendent ca gata, in trei saptamani vin acasa. Acum, cele 3 saptamani au devenit 3 luni, in 3 secunde. Nici in acest moment nu imi vine sa cred. 3 luni! Se intampla atatea in 3 luni, in fiecare zi se intampla multe, in fiecare saptamana se schimba si mai multe, ma intreb oare cum ce se va intampla in aceste trei luni. Inca 10 croaziere de Dubai – Oman – Bahrain si dupa 20 de zile de trecere catre Savona unde am sa revad Egiptul. Gandul asta ma bucura. Egiptul m-a fermecat cu adevarat. E ceva mistic legat de el, exceptand mizeria saracia.. e ceva! Am in plan sa vizitez Valea Regilor, Muzeul din Cairo si in Iordania, Petra. Trebuie mereu sa vezi partea buna a lucrurilor nu?

Cum e Dubaiul..

E straniu. Arabi, englezi, nou si vechi. Vezi cele mai noi tehnologii, un sistem social foarte bine pus la punct din punct de vedere turistic dar traditia a ramas. Curatenie pe alocuri lasa de dorit. Religia e intotdeauna pe primul loc. E uneori prea cald, alteori foarte rece. Te debuloseaza si din proprie experienta va zic,  te face dependent de shopping desi mare diferenta fata de preturile de Europa nu e. Kids don’t try this at home!

Planuiesc sa merg in cateva excursii in viitorul apropiat sa il cunosc mai bine. Pana acum am iesit de cele mai multe ori in Dubai Mall, din cate am inteles cel mai mare mall din lume. E frumos dar mai mult mergi prin mall decat prin magazine. Ca sa ajungi in partea opusa faci vreo 20 de minute, poate si mai mult, in functie de incaltaminte. Aici Starbucksul e la toate colturile. Un colt fara Starbucks e straniu. Nu a existat iesire fara o cafea Starbucks. Savurez! Mai ales ca in Constanta nu e nici unul.

De masini prefer sa nu vorbesc. E prea dureros! Va zic!! Si nici nu as gasi cuvintele ideale pentru a descrie ce e aici. Pai daca stai si te gandesti, la ei litrul de benzina e mai putin decat o paine la noi. Isi pot permite masini buuune, nu ca la noi ca trebuie sa intrebi “da asta cat consuma”. Nu am vazut masini mai micute. Poate doar un porsche, maseratti sau un lamborghini. Nu se merge pe strada. Daca nu ai masina, iei un taxi dar pe strada nu se circula. Poate doar cate un turist doi rataciti uneori, sau un cuplu schimband magazinele, ori niste indieni sau pachistanezi care fac parte din alta clasa sociala.

Viata de noapte e nebunaa. Pe cat de multi turisti pe atat de multa distractie.

Ar fi multe de zis, foarte multe dar tinand cont ca la mine e deja 1, ma retrag. Azi am fost in Muscat unde am avut o zi super la Muscat Dive Center. Plaja, soare, apa numai buna. Si cand ma gandesc ca in Romania sunt aproape aceleasi grade dar cu minus brrrr.. Peste cateva ore suntem in Fujairah iar mailul asta il voi copia pe blog, poimaine in Abu Dhabi.

Poate ar fi cazul sa scriu mai des..

p.s. (ca fara el nu se poate) daca aveti intrebari despre Dubai, go ahead. Mi-ar fi si mai mai usor sa scriu mai pe subiect decat asa general.

Mâzgăleli

 Când un lucru n-are nici un sens, e numit ‘proiect’. Dacă astăzi auzi că un ins ‘aparţine unui proiect’ sau ‘lucrează la un proiect’, trebuie înţeles că bate câmpii. – Se întâmpla înainte, când te duceai la o expoziţie şi nu vroiai să ofensezi artistul, ori când citeai o carte relativ proastă şi erai destul de încurcat pentru asta, să spui îndeobşte despre ea că e ‘interesantă’ – cuvânt fetiş, desemnând totul şi nimic, un flatus vocis bun să te salveze în situaţiile în care trebuia să dai unui gol senzaţia de plin.
       ‘Proiect’ e noul ‘interesant’.

       Stampele ‘erotice’ ale lui Hokusai. Nu pot să uit că era contemporanul lui Voltaire; nivelul libertăţii într-un regim militar dinastic, la marginea lumii. Până la placiditatea lui Courbet, distanţă.

       Motivaţia avocatului lui Papon pentru îngroparea lui cu Legiunea de onoare pe piept, remisă personal de de Gaulle dar retrasă de autorităţi: ‘Delictul de port ilegal de decoraţie nu poate fi de conceput decât într-un loc public. Sicriul e locul cel mai privat care poate exista, iar un cadavru nu mai este subiect de drept, deci nu există nici o infracţiune’. Not bad at all…

       Datoria americană în orizontul lui 2020: douăzeci de mii de miliarde de dolari.
       E o datorie de nerambursat. Niciodată. Înseamnă două lucruri: criză inflaţionistă (n-au ce face decât să ramburseze cu monedă tipărită la rotativă) sau război. Rugăciuni pentru inflaţie…
       (Privatizarea băncilor centrale în tot Occidentul, în anii ’70, după modelul american – sinistru păcat originar. Obligaţia statelor de a împrumuta bani, de acum înainte, de pe piaţa privată, cu dobândă, contra garanţiei cu bonuri de tezaur… E uimitor că Estul n-a fost păcălit încă, privat în felul ăsta de ultimul său instrument de suveranitate monetară, că încă lucrurile funcţionează inerţial. Unele inerţii sunt binecuvântate. Nu cred însă că mai e mult până i se va cere şi Estului sincronism total. – N-ar trebui să treacă la euro nici picurat cu ceară. Să folosească toate pretextele, tertipurile şi amânările, zâmbind, aprobând, strângând toate mâinile, dar ţinând cu ghearele şi cu dinţii pentru a împinge in extremis lucrul măcar zece ani, până se vor duce efectele structurale. Ce pacoste.)

       Carlyle, apud Virginia: ‘Mai curând mi-aş spăla faţa într-o băltoacă murdară decât să fiu jurnalist’.

       Locuitorii din vechea Methymna, atât de invidioşi încât aveau o lege care spunea: ‘Dacă e cineva care vrea să exceleze printre noi, să meargă să exceleze în altă parte’.

       Gândirea magică a schizotipalului. Poate; dar e salvatoare.

       Lecturi de nişă – Jaccard, Muray, Schiffter, Lipovetsky – de a căror pertinenţă n-o să se intereseze nimeni.

       Simmel. Ciudat, nu-l găsesc deloc ‘un scriitor minunat, un filozof-eseist magnific’. Imposibil să-l compari cu Rozanov, care e totuşi foarte mare.

       Blecher. Insul care nu-mi iese din cap.

       130.000 de insule private.

       Beigbeder: ‘Eu sunt pentru pensionarea la 45 de ani. Nu se vorbeşte destul despre penibilitatea condiţiilor mele de muncă. Sunt forţat fără încetare să iau cina în nişte restaurante care te conduc direct la infarct. Îmi petrec nopţile în cluburi unde decibelii te asurzesc, bând vodcă care atacă ficatul. După ce citesc atâtea cărţi proaste şi promptere fluorescente, vederea mi-a slăbit. Am fost chiar obligat recent să fac turul Germaniei ca să vorbesc de ultimul meu roman: m-am procopsit cu un guturai şi am fost cât pe-aci să fac o depresie. Ajunge!’.

       De ce omul politic îşi scrie memoriile? Fără îndoială fiindcă ştie că istoria nu e de ajuns şi că, la urma urmei, ceea ce va conta, ceea ce va rămâne după el e verdictul cuvântului. Renumele său îl vor decide, peste un secol, o mână de inşi, nişte necunoscuţi asupra cărora nu are nici un control; adesea nu mai mult de doi sau trei oameni. E preocupat să le trimită din timp scrisorile personale despre realitate, versiuni care, deşi contestabile, vor fi totuşi întotdeauna citate. A înţeles, oricum, de unde vine pericolul; ideea că logosul triumfă în cele din urmă este, încă, o spaimă reconfortantă pentru o civilizaţie a imaginii.

       Nu văd în jur conştiinţa acută a trecerii timpului. Aproape deloc. O fi o negare în masă? Antecesorii erau atât de speriaţi de timp… Cum pot oamenii ăştia, toţi aceşti oameni care defilează, să se poarte de parcă s-ar trezi în fiecare zi în aceeaşi zi? Totul e spaţializare, plasare, context, simţul precarului e evaporat. Cum fac? Au resurse secrete? sunt imbecili? Fără îndoială au priceput încotro mergem.

       Mă gândeam la C. – senzaţie comică de inutilitate, să locuieşti într-un bloc turn şi să stai la etajul al doilea. Dar după aia m-am gândit la atâtea alte persoane, destine, profesii, ţări… la mulţimea de suflete care locuiesc etajul doi al câte unui zgârie-nori.

       Felul cum părinţii sau bunicii devin, cu trecerea anilor şi diminuarea conştiinţei, jucăria copiilor lor mă înspăimântă puţin. (Şi toată această impostură a moştenitorilor, grotescă…) E destul de anevoie de înţeles ce se întâmplă cu noi la bătrâneţe. Cum e posibil să devină deodată serioase, importante – da, ăsta e de cele mai multe ori semnul – fleacuri pe care înainte nu dădeam doi bani. Bătrâneţea seamănă cu o lupă care se apropie tot mai mult şi vede lucruri tot mai mici, în vreme ce peisajul general se destramă. E imperativ să nu intri acolo, înduioşându-te de insignifiant – e începutul sfârşitului.

       Pentru că am brazi în fereastră nu văd culorile toamnei. De fiecare dată trec în iarnă brutal.
       Tot felul de mâzgăleli, prin hârtii, din care nu înţeleg nimic.

Curatenia de sarbatori

Stim inca din copilarie, cum se apropie sarbatorile de iarna parintii nostrii se apuca de cumparat bunatati si sa faca curat in casa pentru a intampina magia sarbatorilor in curatenie si belsug. Pe masura ce crestem si devenim adulti imprumutam si noi aceleasi obiceiuri cu care am crescut. Mai este putin pana la Craciun si deja  totul in jur incepe sa aiba tenta de sarbatoare.
Desi frumos atat anotimpul cat si aceste sarbatori de iarna, oboseala ne ajunge din urma. Avem de gatit, facut curat, cumparaturi si abia ne mai ramane timp pentru persoana proprie.
Trebuie sa incercam sa ne organizam cat mai bine timpul, treburile gospodaresti si sa simplificam acolo unde se poate, incat sa nu mai para un chin aceasta perioada nici fizic si nici financiar.
Curatenia este unul dintre cele mai solocitante treburi. Avem  de petrecut mult timp in casa curatand si multi bani de investit in produsele curatenie.
Acest lucru se poate corecta destul de usor daca inainte de a ne apuca de cumparat zeci de produse din supermarket, ne indreptam putin atentia catre magazinele de nisa, magazinele specializate in produse  curatenie.
Aici putem gasi produse de curatenie la preturi mult mai avantajoase si cu o putere mult mai ridicata de curatare, multe dintre ele avand chiar mai multe domenii in care pot fi aplicate. Astfel sunteti scutiti sa achizitionati cate un produs pentru fiecare suprafata ce trebuie curatata.
Vorbind de produse curatenie profesionale, concentratia acestora este peste cea normala dar nu distruge suprafetele. Diferenta este ca nu trebuie sa  insistati sau sa reveniti asupra locului curatat si asa economisiti si energie si timp.
Unele firme din bransa, in functie de cerintele clientilor sai, ofera posibilitatea crearii unor produse cu totul noi, personalizate in functie de nevoile beneficiarului incat nu va mai trebui sa va preocupati daca produsul achizitionat va face fata murdariei sau va trebui sa achizitionati altul.

Abandonarea lăuntrică

Extraordinara revoluţie a formelor în designul de automobile în anii ’30-60; sărăcia uluitoare de azi (când le iese ceva elegant, e pentru că au imitat o maşină de atunci). Revoluţia formelor în designul de interior – mobilier, mai cu seamă – în anii ’40-60; sărăcia stupefiantă de azi. Revoluţia din arhitectură – placiditatea de azi. Revoluţia colosală a formelor în limbajul plastic în secolul XX, până prin anii ’70; sărăcia dezolantă, ironică, aproape umoristică de acum.
       Ai impresia că totul a fost inventat.
       După insurecţia împotriva raţiunii pe care a făcut-o emoţia, suntem martorii unui fenomen nou: revolta urâţeniei. Asistăm, cu interes, la urâţirea consensuală a lumii, la abandonarea democratică a efortului de a privilegia frumosul sau noutatea formală, vechi iluzii apolinice ale progresului interior. – De pildă urâţenia poluării vizuale, din spaţiul urban. Există reclame interesante, un spectacol melancolic al nopţii (Times Square-ul), reclame grobiene, de racolaj (Las Vegas-ul) şi reclame voit, structural, substanţial urâte: jumătate din Vest, şi întreg Estul european. Clădiri noi sau istorice, asasinate la propriu. Talmeş-balmeş publicitar de o urâţenie, de o sărăcie emoţională, de un cenuşiu care i-ar tăia lui Warhol respiraţia. Toate par produsele unor imbecili, dar mânjite în prealabil cu noroi şi apoi urcate pe schele.
       Poluarea vizuală e însă parte a urâţirii consensuale. În afara câtorva excentrici, nimeni nu protestează la ea. Nimeni nu e cu adevărat deranjat de culorile acide ale faţadelor de bloc, ale băncilor şi scaunelor, de infantilizarea designului industrial. Publicul, vădit, nu este incomodat. Opinia nu suferă deloc, nu vede un dezastru estetic al aparenţei. E publicul epocii. Iar epoca, e limpede, vrea să termine cu ideea Frumosului. Fără a propune altceva, vreo transgresiune oarecare, cum s-ar putea crede: pur şi simplu anulând limita. În fond, nu ţine de istorie, de evoluţia politică, de tot ce ni s-a întâmplat: procesul era pregătit de încetinirea din ultimii 20-30 de ani, în care nimic cu adevărat nou nu a mai clintit lumea formelor.
       Un proces fără subiect. Producătorii de lucruri şi-au impus lumea. Ce înseamnă o lume a Lucrului – abandonarea lăuntrică a lumii? Desolidarizarea de ea? Urâţirea lumii e însoţită azi, în mod vizibil, de plăcere, de voluptate. Poate de răzbunare, de asemenea. Imperativul de a da o faţadă oarecare realului e complet vetust. Realul e o pubelă. Lumea însăşi.
       Îmi place să mă plimb prin acest haos. Pe care-l simt prin toţi porii, simultan cu voluptate şi resemnat. Sunt contemporan. Totuşi, nu uit că realul există.

Lone wolf and cub

De câteva zile, mă uit pe calculator la un serial care se numeşte ‘Lone wolf and cub’. Serialul e aşa. În Japonia medievală, un samurai rătăcitor împinge un cărucior de lemn în care se află fiul lui. Nu e clar unde merge. La fiecare răscruce e atacat; samuraiul scoate încet sabia, îi măcelăreşte pe toţi, apoi o bagă încet la loc şi porneşte mai departe. Nu se întâmplă altceva. Serialul are 6 episoade, fiecare de 1 oră şi 30 de minute. Mă uit cum împinge căruciorul de lemn cu roţi de lemn. Am un fel de răbdare incomprehensibilă. Ce sper? Că se va petrece deodată ceva? Mister. Mă atrage totuşi ceva. Îmi place budismul Mahayana, îmi spun, şi poate că… După aceea, codul Bushido descris de Yamamoto e interesant. Ca şi Japonia medievală. Oarecum. Clipesc, mă uit pe ecran. Samuraiul împinge căruciorul. În faţă, ni se arată prin panoramare că are un drum lung. Fără îndoială o să se întâmple ceva